Bitza:
Că strângi timbre, sau că tragi pe nas,
Că nu poți fără femei, sau că pui ierburi în atlas
Poți să le spui oricum, eu le numesc vicii
Atâta timp cât cantitatea îți provoacă delicii
Nu-i vorba de dependență, nu contează drogul
Când te îngropi în ceva și ai uitat scopul.
Tremuri.. și lipsește acel ceva
Fie că e mouse’ul, fie că e undița.
Îți găsești mereu alte ocupații
Majoritatea luate de la alții.
Uiți de prieteni și în general de toate
Și influențezi la rândul tău mai departe.
E o scuză, sau pretext când n’ai scuză,
E consolarea ta când alții te acuză.
Te amuză, când din vorbă-n vorbă
Găsești obsesia ta la altu’n altă vorbă.
Refren x2 :.
Schimb de vicii, nimic anormal
Caut incontinuu o ieșire din banal
Nu posed.. la imaginație poți
Fără vicii am fi doar niște roboți.
Cheloo :
Să ai un șef fără chef și-o muncă stabilă,
Să stai în garsonieră, nu în vilă,
Să ai o atitudine umilă,
Să aștepți o moștenire de la o babă senilă.
Să trăiești mult de dragu’ de-a trăi.
Să ai familie, să torni „n” jeguri de copii
Să nu fumezi, să nu bei, droguri să nu iei.
Să n’ai păreri, sau idei
Să nu-ți dorești, să nu vrei
Să fii bun, să ai o conduită înaltă
Așteptând vacanța, de pe lumea ailaltă
O arzi în halu’ asta, ești o victimă îndoctrinată.
Refren x2.
Cheloo :
Dacă-i vorba de vicii, omu’ cât trăiește învață
Uneori mă fac atât de praf vezi.. cazul de față
N’am obsesii, am doar p******i
Fug de realitate zile întregi plictisit de minciuni
Da-te-n kkt, hai da-te-n fapt!
Care-i viciul tău, deliciul tău social acceptat?
Pozați un creștin mai bun Sfântu’ Petru
Sunteți ipocriți, mâncați-mi-ați p***a
Până rămâne de un metru.
Mulți ar vrea să încerce, dar mor de frică
Nu refuz nimic..
(Hai să răsucim una mică!)
Senzația e unică, doza de risc e mică
Viciul meu implică,
Doar plăcere și dependență psihică
Prietenii sunt construiți genetic
Să te rupă, să te corupă,
Dar tot ei te și educă.
Crede-mă când spun :
În viață tre’ să fii corect
Comparându-te cu mine, chiar te crezi perfect?
Trag în piept aerul jegos de București,
Finalizez, rulez un cui și te las să te gândești.
Refren x2
Sensul versurilor
Piesa explorează natura viciilor și modul în care acestea sunt percepute de societate. Se pune accent pe ipocrizia din jurul viciilor și pe faptul că fiecare individ are propriile sale dependențe, fie ele acceptate social sau nu. Versurile îndeamnă la reflecție asupra propriilor imperfecțiuni și la acceptarea condiției umane.