Cheloo – Lumina de La Capătul Tunului

Intro : (Richard Zamfirache)
„Când viața e de căcat, nu o pune pe note, pune-o pe litere. Dacă avem noroc suntem magici, o singură dată. Respirăm intens, și înconjurăm pământul în câteva secunde. O parte ascunsă, a creierului nostru, ne îndeamnă să facem lucruri, îngrozitoare. În fiecare dintre noi, este izolat un comportament, de psihopat.”.
(Scratchs Freakadadisk – Ombladon : „Bagă la cap!”).
(2-10 mătaaa.. hă.. hai..).
Rup tăcerea inspirat de armonia din decor,
Precum cântecu’ pădurii „Spune taina munților”.
M-am născut poet, în secret, sunt un visător,
Când stelele se sting tăcut pe cer se duc în morții lor.
Unii cumpără iertare, trăiesc degeaba până mor,
Fascinați de sărăcia din sufletu’ bogaților.
Săracilor, avem inflație de două ori fără hormoni,
Iar banii n-aduc fericirea dacă n-ai pulă-n pantaloni.
Eu nu mă simt erou, mai nou acasă nu mă simt acasă,
Sincer, mă doare-n pulă, nu vreau să pară că-mi pasă.
Lasă vrăjeala și-ascultă, cântă auru-n gunoi,
E o țară de căcat pentru că țara suntem noi.
Guvernu’ e la karaoke, dracu’ e la păcănele,
Moartea, suge p***, la, „ia-mă nene”.
Dumnezeu e în vacanță, nu te teme, n-avem teme,
E ca mersu’ la curvă, dai un ban, da’ geme.
Refren : (X2)
Vreau să-ți dau, speranță da’ n-am,
Și n-am avut nevoie niciodată.
Dacă viața mă fură la nota de plată,
Mă simt dator să-i dau țeapă.
(Scratchs Freakadadisk – Ombladon : „Bagă la cap!”).
A înghețat pișatu-n curvă și pe pulă dreptate,
Țin să comunic un mesaj, vital pentru umanitate.
Aștept să moară Iliescu neiertat de păcate,
Fără lumină, din lumină, rânjit pe oala de noapte.
Cât mai e pe piața neagră gramu’ de sinceritate,
Că am o lipsă-n gestiune de visez prosperitate.
Îți citez din Socrate când te f*t pe la spate,
Și visez că mă internez să mă spăl de păcate.
Pot să te-nvăț cum să-ți distrugi viața în trei etape,
În deplină conformitate cu normele general acceptate.
Cred în societate, egalitate, fraternitate,
Cum cred în filmele p****o cu karate titrate.
Ești, sigur pe tine și chiar crezi că contezi,
Când ajungi să vezi ce tre’ să vezi, te izolezi.
Evoluezi o viață-ntreagă și decazi într-un minut,
Rămâi cu, ce tragi în pulă și ce, torni pe gât.
Refren : (X2)
Vreau să-ți dau, speranță da’ n-am,
Și n-am avut nevoie niciodată.
Dacă viața mă fură la nota de plată,
Mă simt dator să-i dau țeapă.
Fericirea-i intermitentă și succes din kil,
Sănătate pe termen scurt și să muriți în timp util.
Încetați să căutați comoara din cur după hărți,
Țineți aproape precum căcatu’ din chiloți, am noutăți.
Aduc povești de speriat adormiții fără ambiții,
Și dacă vreau îți iau fața-n pulă cu puterea minții.
Te conectez la morții și răniții tăi cu mers de „piți”,
Eu nu pot face artă chiar în orice condiții.
Am un număr de magie, dau și fug de artificii,
Ca să poa’ să moară fericiți toți nefericiții.
Ăsta chiar nu e, auto-denunț, e artă artistică,
Retrograd în plan spiritual la nivel „***-n-***-istic”.
Îmi zic mereu : „așa sunt eu, ce să mai schimb?”,
Când te oprești e ideal să reîncepi la timp.
Te invit, să visezi cu-aceeași ochi o altă lume,
Nu uita că știi defapt doar, ce ți se spune.
Refren : (X2)
Vreau să-ți dau, speranță da’ n-am,
Și n-am avut nevoie niciodată.
Dacă viața mă fură la nota de plată,
Mă simt dator să-i dau țeapă.
(Scratchs Freakadadisk – Ombladon : „Bagă la cap!”).
Outro : (Richard Zamfirache)
„Rugați viitorul să vă ierte, implorați copiii să nu vă scuipe. Iubim curvele ieftine, pentru că ne acceptă, cu șosetele rupte. Prea puțini bani, pentru a fi inteligenți. Prea amărâți, pentru a avea hobby-uri. Osânda sărăciei, moștenitorii dobitocilor. Sfârșim triști, după o viață în care am încercat să devenim nemuritori. Când se ridică imperii, se nasc minorități. Atât de multe minorități, încât numărul lor, e majoritar. Nu-mi doresc să trăiesc, într-o lume, a celor mulți, și fără drepturi.”