Diferiți ca două amprente.
Am fost uniți odată de-aceleași sentimente.
Îți scriu aceste versuri goale că sunt prins încă în șoaptele tale,
când îmi spuneai: Noapte bună, somn ușor.
Ai scufundat corabia de vise, încrederea și timpul,
într-o mare de zâmbete inutile, de false coroane pe care le porți pe creștet.
Nu sunt un poet, sunt un artist, niciodată vesel, mai tot timpul trist.
Cu fiecare minut ce trecea se mai năștea o amintire.
Fiecare îmbrățișare se înnoda ca un nod marinaresc.
Orice zâmbet, sărutare sau doar o simplă privire
Erau perfecte pentru mine și speram să rămâi lângă mine.
Clipele trec, ani se duc, rămâne doar o umbră de amintire
La ce a fost sau ce vroiam să fie.
Ce se întâmplă pare a fi un coșmar,
pun capul pe pernă și realizez că e doar o realitate crudă.
Nu, nu vreau să-ți mai vorbesc,
vreau să fiu fericită pentru că știi că te iubesc!
Aș da orice să întorc timpul, să fie cum a fost,
dar vezi tu, distanța e un obstacol în calea fericirii.
Vorbele rănesc adânc, iar faptele uimesc prin relevanța lor.
Vreau doar să știi că nu îmi este bine fără tine,
parfumul tău îl am ascuns în suflet,
ochii tăi îi privesc prin fereastra sufletului în fiecare zi.
Nu o să-mi fie bine fără tine, dar tot ce vreau e să se termine totul odată,
o să trec peste, așa mult mai greu ca un glonț ce străpunge fierul,
dar tu ai plecat ca o stea căzătoare pe bolta cerească.
Am vrut să-ți fiu astrul tău, dar m-ai confundat cu altă galaxie,
vroiam să-mi fii muză, să fiu cel ce te amuză,
iar pentru asta nu-mi găsesc scuză.
Fiecare gând de-al meu va lăsa în urmă un soare ce va să apună.
Aș vrea…
Să pot zbura…
Alături de păsările cerului…
Să fiu ca vântul…
Călător prin stele…
Să fiu o stea…
Ce luminează în noapte…
Să mă strecor printre…
Gândurile tale…
Să fiu un înger…
Care să te păzească întotdeauna…
Te caut în fiecare clipă în gândurile mele
Și te găsesc doar în vise…
Acolo, te iubesc, te sărut, te strâng în brațe,
ca pe un buchet de flori cu multe miresme.
Te pierd și iarăși te caut. Te simt și te mai vreau.
Te iubesc!!!
Mulți o să-ți spună asta, poate…
Poate mult mai frumos ca mine,
dar… dar niciunul nu o să iubească la fel,
iar ultimele cuvinte nu pot să le zic eu…
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei despărțiri și dorul profund față de persoana iubită. Vorbitorul își amintește de momentele frumoase petrecute împreună, dar este copleșit de realitatea crudă a distanței și a pierderii.