Încă nu mi-am dat sufletu’ la diavol, mulți au făcut-o
Au avut și ei iubirea lor, dar au pierdut-o
Probabil n-au vrut-o și d-aia n-au ținut-o
Și s-au îndepărtat încet de lumină ca Pluto
Adunătură de materialiști în țara sfinților
Pământul e pe moarte, apa își pierde memoria
Pădurea își pierde suflul. Paraziților, treziți-vă!
Aveți bășini de lux, dar comportamente de pivniță
Alții mor de foame, în stradă e frig și mai și toarnă afară
Că-i toamna, vine iarna cu zăpadă
Ger, tomberoane, adăposturi, cartoane, film de groază pentru conștiință
Pune-te să dormi, n-ai cum să dormi fără credință
Ești blestemat pe viață, te așteaptă o grea sentință
Am avut noroc că banii nu s-au prins de mine
Ochiul dracului orbit și am scăpat de robire
Sunt fericit, încă știu ce-i aia iubire
Cum să simți o privire, căldura sufletului dezghețând orice sclipire
Și uite strălucesc, pe când alții nu lucesc nici după șlefuire
Inimi împăcate da’ pătate de păcate, e România, frate
Te-n groapă ăștia fără demnitate.
Aici nu-i greu, așa sunt oamenii, mai răi ca niciodată
Așa și eu câteodată, tot timpul s-o zic p-aia dreapta
Nu-s genul de piatră, floare, legumă sau altă metaforă tare
Sunt apă 70% se pare, nu bag în mine legale
Că-i pesticid de animale, aprinde orice chimicale
Să vezi cât te spargi de tare și biblic sunt scârbit
Ca mulți nu-nțeleg nimic, dar n-o să stric înc-o piesă
Să încerc din nou să-ți explic, ești tâmpit, nu d-asta am venit
Când m-am întors așa am simțit și o să plec din nou în timp
Că deja încep să mă resimt.
Și zic: România e a mea, iarna e al dracului de frig
Vara e caldă de nu mai misti normal, nu-ți arde de nimic și zic:
România, oameni cu sânge rece care-și aduc aminte de tine când te ridici înapoi în picioare
În România nu-i niciodată prea târziu, tonuri de gri cenușiu așa îmi place s-o descriu
E frumos, nu e curat, e numai bine de furat. De vreo 8 ani îmi răcesc gura și îmi scrâșnesc dantura
Și zic România de lângă mare ca nisipul și am mai zis-o sunt sigur, aici o să mori când o să fie timpul.
Beat-ul ăsta e tare ca tine îmbrăcată într-o rochie de seară
Creată de cel mai tare designer din țară
E ca o țeolă de gală una regală de fală ca o goană nebună
Numai pun geana pe geana diseară spiritul meu și tot ce emană
E ca o noapte cu lună plină și clară
O mașină nervoasă și cade bară la bară
Bară bară pentru o vară chioară dau la gioale cioară doare
Ciorditori înfloritori vin la microfon și pentru tricolor
Se aud sirene șirete mai multe mai mulți se uită mamuții
Nu mă cunoști dar mulți sunt curioși ce entități mai mari decât munții, man
Mulțimea o iau o despic ca un cuțitar lexical sunt legendar sunt informat
Te sifonam dacă ești sifonar geci de piele direct pe piele mișcă-te repede rappare
Toți vor să ajungă stele totuși respect..
Banii pe piesă pe bandă rulantă pactu’ să bag până-n patu’ de moarte sau partea cealaltă
Parcă aș știi ce mă așteaptă dar timpu’ urmează logica stării de spirit te uiți că vițelu’ la poartă
N-o să mai tac niciodată am jurat că o s-o fac înc-o dată în timp
Tensiunea creată toată frică și panica rămâne dragostea care-i ca o stea și care luminează toată viața mea.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra problemelor societății românești, a luptei pentru supraviețuire și a importanței iubirii ca lumină călăuzitoare. Artistul își exprimă dezamăgirea față de realitățile dure, dar și speranța într-un viitor mai bun, ancorat în valorile umane.