[Simion Bogdan-Mihai]
Acestea sunt suvenirurile pe care le jelesc. Parte s-au dus, parte se duc. Cu cât vremea trece mai iute și le acoperă de uitare, cu atâta par mai frumoase.
Nu mai înțelegem viața… părinții noștri singuri o cunoșteau. Vara și iarna porțile curților scârțâie, orzul și ovăzul nu ajungeau la musafiri. Pivnița era plină gât de vin vechi…
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra amintirilor și a trecutului, idealizându-le pe măsură ce timpul trece. Vorbitorul deplânge pierderea înțelegerii vieții pe care o aveau generațiile anterioare, evocând imagini ale vieții rurale tradiționale.