Amară-i frunza de nuc
amară-i dorul cel duc.
La ce, Doamne, lași omul
dacă-i iei tot norocul? (x2)
Refren:
Of, necaz, necaz
De mic copilaș te-am tras
Tot cu lacrimi pe obraz
De mă mir cum mai sunt azi, mai!
Viața de copil orfan
Nu doresc nici la dușman.
Cât ar fi viața să-i placă
Fără mamă e săracă.
Viața de copil orfan
Nu doresc nici la dușman.
N-are casă părintească
Și nici mamă ca să-l crească.
Refren:
Of, necaz, necaz
De mic copilaș te-am tras
Tot cu lacrimi pe obraz
De mă mir cum mai sunt azi, mai!
Vai de soarta omului
Ce-a rămas a nimănui.
El știe durerea toată
Cu necaz amestecată.
Vai de soarta omului
Ce-a rămas a nimănui.
N-are cui se jălui
Și la cine-n prag veni.
Refren:
Of, necaz, necaz
De mic copilaș te-am tras
Tot cu lacrimi pe obraz
De mă mir cum mai sunt azi, mai!
Of, necaz, necaz
Cum aș face să te las
Că am copii să mi-i cresc
Lângă ei vreau să trăiesc, mai!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea și suferința unui orfan, lipsit de mamă și de o casă părintească. Vorbește despre greutățile vieții și despre dorința de a depăși necazurile pentru a-și crește copiii.