1. Oameni buni, mă ascultați
Și cu mine-n joc intrați
Moldoveancă-s din Bacău
Și n-o să vă pară rău
Tare-mi place ca să joc,
Când iubesc parcă iau foc.
De privesti in ochii mei
Sar din inima scântei x2.
R: Hai, hai
Cânt și joc aici cât vreți
Numai grijă să aveți
Numai grijă să aveți
Ca să nu mă deocheați
Zi, zi!
Nu mă deocheați, bre!.
2. Am un bade, tare-l plac
Îl fac să zacă în pat
Îl fac să zacă în pat
Numai eu îi găsesc leac
Dar și badea-i pui de drac
De el nu mai pot să scap.
Nici la joc, nici la iubit
Că mințile i-am sucit x2.
R: Hai, hai
Joc cu badea, vă uitați
Dar tare nu vă mirați
Dar tare nu vă mirați
Ca să nu mi-l deocheați, mă
Zi, zi!
Nu mi-l deocheați, bre!.
3. Uite-o fată și-un băiet
Joacă după clarinet
Și trompeta sună-n vânt
Hai cu stângul la pământ
Hai cu stângul, hai cu dreptul
Ușurel ca moșu’ Petru.
Baba spune: “Petre stai!”
Anii tineri nu-i mai ai! x2.
R: Hai, hai
Petre s-o cam supărat
Toate fetele o jucat
Toate fetele o jucat
Până ce l-o deocheat, mă!
Zi, zi!
Nu îl deocheați, bre!.
4. În lume când am plecat
De oameni buni eu am dat
Azi vă cânt și-mi pare bine
Că-s oameni buni lângă mine
Moldoveancă-s și mi-e drag
Să cânt, la joc să mă bag.
Dar nu lângă orisicine
Numai cu cine-mi stă bine x2.
R: Hai, hai
Hai, deți și voi dacă vreți
Numai nu ne deocheați
Chiuiți și-apoi strigați
Da să nu ne deocheați, mă
Zi, zi
Nu ne deocheați, bre!
Sensul versurilor
Piesa este un cântec de petrecere despre dragoste și bucuria de a juca, dar cu avertismentul de a nu fi deocheat. Se menționează superstiția de a nu fi deocheat în timpul jocului sau al iubirii.