Pe malul serii,
Lumini și umbre se jucau,
Lacrimi de stele
În suflet picurau.
Mergeam prin parcul înflorit,
Și-nvioreată m-am oprit,
Văzând pe o bancă sub un pom,
Cântându-și patimas iubirea lui un om.
Un cântec simplu,
Dar trista doamnă a viselor
Imensitatea o cuprindea,
Într-un singur dor.
Când ceasul timpului bătea,
În amintiri el răscolea,
Și suspina nefericit,
După o fată ce-ntr-o zi l-a părăsit.
Refren: Un om cântă sub stele
Și-n ochii lui focul dragostei ardea
Purta, a-ha, sub stele
Și-n ochii lui melancolic suspina,
u, u, u, u, suspină dragostea.
Cântecul serii,
Într-un fior s-a prefăcut
Tainica lume,
Din jurul lui a dispărut.
Iar cântărețul dorului,
Cu gândul la iubita lui,
Înfrigurat se-ntreba
Dacă într-o zi va reveni și-l va ierta.
Refren: Un om cântă sub stele
Și-n ochii lui focul dragostei ardea
Purta, a-ha, sub stele
Luna de pe cer dorul îi înțelegea.
Un om cântă sub stele
Și-n ochii lui focul dragostei ardea
Purta, a-ha, sub stele
Și-n ochii lui melancolic suspina,
u, u, u, u, suspină dragostea.
Dragostea
Dragostea
Dragostea
Dragostea
Dragostea
Dragostea
Da
Sensul versurilor
Piesa descrie un bărbat singuratic care cântă sub stele, cuprins de dorul iubirii pierdute. Versurile evocă sentimente de melancolie și nostalgie, reflectând asupra amintirilor și speranței de a fi iertat și reîntors la persoana iubită.