– Bună ziua, bade dragă!
Ce tot lucrezi prin ogradă
Și de ce stai la fereastră
Când trec pe la poarta voastră?
– Astă-vară-ai fost mireasă
Și-ai făcut nuntă frumoasă,
Acum te văd supărată,
Nu mai ești ca altădată.
– Bade, când m-am măritat
A fost noapte și-a plouat,
A fost noapte și-a plouat
Și n-am văzut ce-am luat!
– Te-am iubit numai pe tine,
Dar ți-ai luat un mărăcine,
Mărăcine și dudău,
Și eu mor de dorul tău.
– Bade, nu mă blestema
Că așa mi-a fost mintea,
De-al tău dor nu mai vorbi
Că ce-a fost nu va mai fi!
– Vezi, mândruță, fă ceva,
Fă și uită dragostea,
Și eu tot la fel voi face
Că numai de tine-mi place!
Refren:
– Flori de lămâiță,
Flori de busuioc,
Să trăiești, bădiță,
Și să ai noroc!
– Să-ți fie de bine,
Dar, mândro, să știi
Cum ți-a fi norocul
Nu-i ca cel dintâi!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul unei femei căsătorite cu cineva nepotrivit, în timp ce bărbatul pe care l-a iubit suferă din cauza pierderii ei. Dialogul dintre ei dezvăluie un amestec de reproșuri și dorință, subliniind imposibilitatea de a schimba trecutul.