Frunză verde, foi de tei,
Slabă-i mintea la femei
Dau crezare la bărbat
Cât ar fi de blestemat,
Dar și eu cu ele-n rând
Șed, bărbatul și-mi ascult
Și mă-ntreb ce-a mai scorni
Câte mi-a mai povesti.
Refren:
Văleleu, bărbate, zău,
Oare ce-o fi-n capul tău?
Dar de astea griji nu-mi fac
Că la toate eu am leac!.
Măi, bărbate, tu ești hoț
Până ești tânăr și poți,
Până ești tânăr și poți
Faci cărări în multe părți,
Știi cureaua cum s-o pui,
Și mândruța cum s-o ții,
Și minciuna cum s-o spui,
Și nu-mi zici de unde vii.
Refren:
Văleleu, bărbate, zău,
Oare ce-o fi-n capul tău?
Dar de astea griji nu-mi fac
Că la toate eu am leac!.
Multe zic în mintea mea,
Dar nu-l las așa cum vrea,
Că bărbatul de-i scăpat
Tare-i greu de-nturnat,
Ca eu știu ce știți și voi
Că de-o dat hoțul la oi
De se-nfruptă tot mai vrea,
Și bărbatu-i tot așa.
Refren:
Văleleu, bărbate, zău,
Oare ce-o fi-n capul tău?
Dar de astea griji nu-mi fac
Că la toate eu am leac!.
Nu-i păcat să fie dat
Și să nu fie iertat,
Eu de toate te-oi ierta
Numai de mi-i asculta
Că de toate-acasă ai
Și plăcintă, și mălai,
Și guriță de-ndulcit
Și femeie de iubit.
Refren:
Văleleu, bărbate, zău,
Oare ce-o fi-n capul tău?
Dar de astea griji nu-mi fac
Ca la toate eu am leac!
Văleleu, bărbatul meu,
Câte ai în capul tău
Și mai multe dac-ar fi
De toate te-oi lecui.
Sensul versurilor
Piesa descrie o femeie care se confruntă cu infidelitatea soțului, dar alege să-l ierte și să-l păstreze alături de ea, considerând că are resursele necesare să gestioneze situația. Ea recunoaște slăbiciunea femeilor de a crede bărbații, dar se include și pe sine în această categorie, arătând o atitudine ambivalentă.