Ce-ar fi lumea fără cântec,
Numai negură pe suflet,
N-ai cânta, n-ai veseli,
Dor și iară dor,
Din tânăr bătrân ai fi,
Floare de bujor.
Ce-ar fi omul pe pământ
Fără focul de iubit,
I-ar fi sufletu-mpietrit,
Dor și iară dor,
Degeaba ar fi trăit,
Floare de bujor.
Cântecul și dragostea
Mi-o făcut dulce viața,
Cu ele m-am tot ținut
Dor și iară dor,
Și n-am mai îmbătrânit,
Floare de bujor.
Că mi-am pus anii grămadă
Nu stă nimeni ca să-i vadă,
Am cântat și am iubit
Dor și iară dor,
Și n-am mai îmbătrânit,
Floare de bujor.
Refren:
Lume, lume, dragostea-i un foc,
Lume, lume dragă, cântecu-i noroc!
Sensul versurilor
Piesa explorează importanța cântecului și a dragostei în viață, sugerând că acestea ne mențin tineri și ne dau sens. Fără ele, viața ar fi tristă și lipsită de bucurie. Refrenul subliniază că dragostea este un foc, iar cântecul este noroc.