Mioara Velicu – Bade, Hăi, Vino-ncoa!

Strigătură:
Bade, hăi, vino-ncoa,
Înapoi nu te da
Că nu te ia nimenea,
I-auzi, ia, trompeta,
Fluierul și cu toba
Iară-ncepe-a mă juca.
Bate-o apăsat
C-aseară te-am descântat
La babe în sat
De împiedicat,
Bate-o, bade, hăi,
Că ți-am dat cărbuni să bei
De pe jar aprins
Să nu mă faci de râs.
Strigătură:
Icea-i șes, colea-i vâlcea,
Nu mai sta în calea mea
Și du-te cât îi lumea
Și nu mă-ncurca.
Strigătură:
Hai cu toți dacă vreți,
Dacă nu, mai rămâneți,
Și îți rezema pereți,
Că-i cu foc, ăsta-i joc,
Cine vrea are loc,
Eu să mă-nvârt la mijloc.
Frunză lemn de tei,
Ăsta-i jocul la bordei
Și se joacă roată
Că nu este poartă
Numai trei proptele,
Nu vă-mpiedicați de ele
Că s-or răsturna
Și jocu-or strica.
Strigătură:
Bordeiaș cu grinda-naltă
Și la ușă, și la poartă,
La fereastră cu zăbrele,
Haida joacă, lele!.
Strigătură:
Haide, hai, Niculai,
Că ți-oi da dacă vrei
Și făină de mălai,
Numai zi-i din arcuș
Că eu vreau chipăruș
Să văd pe jos lunecuș.
Roată cu flăcăi,
Ăsta-i jocul la bordei
O fost nimerit
Și bine strunit
Pe arcușul lui
De scripcarul satului,
De fluier, dobaș
Și de tilincaș.
Strigătură:
Trandafir de astă-vară,
Bine-o fost și-o mai fi iară,
Câte doi pe întrecute
Că e loc și avem unde!

Sensul versurilor

Piesa este o invitație la joc și voie bună într-un cadru rural tradițional. Versurile descriu atmosfera festivă dintr-un bordei, cu muzică, dans și strigături.

Lasă un comentariu