– Mărie cu ochii verzi,
Ieși afară de mă vezi,
Ieși afară de mă vezi
Cât mai sunt grânele verzi.
– Că dacă s-or gălbeni
Ce-i mai plânge și-i boci,
Și dacă s-or secera
Mult îi plânge și-i ofta.
– I-auzi, mândro, trenul vine
Și mă ia de lângă tine.
– Și te duce-n țări străine
Unde nu cunoști pe nimeni.
– Decât frunza și iarba,
Pe deasupra negura,
Decât arma de la mine.
– Și batista de la mine.
– Nu-mi pare rău c-am plecat,
Mi-e din urmă ce-am lăsat.
– Ai lăsat două fetițe,
Doi boboci de garofițe.
– Bobocii or înflori,
Nu știu noi ne-om mai găsi?
– Bobocii s-or scutura,
Nu știu noi ne-om mai vedea?
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea despărțirii de persoana iubită și regretul lăsării în urmă a familiei. Plecarea într-o țară străină aduce singurătate și incertitudine cu privire la viitor.