Eu de când mă știu pe lume
Am cântat și-am spus la glume,
Am muncit și-am trăit bine,
Și-am băgat boala-n vecine,
Mi-am făcut căsuță nouă
Și muncesc cât muncesc două,
Mi-am făcut gard de nuiele
Să n-aud vorbele rele.
Strigătură:
Nu deschid portița bine
Că le și-aud pe vecine:
„Nu-i acasă bărbățelul
Și-i cam place tulburelul!”.
Lasă lumea să vorbească,
Bărbățelul să-mi trăiască,
Vine-o dat’ la săptămână
Și-i mereu cu voie bună,
Dar eu când m-am măritat
Bărbățelul s-o jurat,
S-o jurat că nu mă bate
Numai câte-un pumn în spate.
Strigătură:
Astă-var-o trecut anul
De când mi-am băut sumanul,
O rămas o mânecă,
D-apoi pe-aceea-oi bea-o duminică.
Ce-or avea ele cu mine,
Nu le fac nici rău, nici bine,
Ograda nu le-am călcat,
Nici bărbatul nu le-am luat,
Dar de ce-or fi dușmănoase:
Că eu am de toate-n casă,
Și-apoi nici nu mă feresc,
Las’ să beau că eu muncesc.
Strigătură:
Mă grăiesc vecinele
C-am băut găinile,
Dar eu când m-oi mânia
Și cocoșul mi l-oi bea.
Sensul versurilor
O femeie din mediul rural își trăiește viața cu bucurie, ignorând bârfele vecinilor. Ea se bucură de munca ei și de plăcerile vieții, cum ar fi băutura, fără a se lăsa afectată de judecățile celorlalți.