– Când trecui pe uliță
Erai, mândro, în portiță,
Tot cântai și îngânai
În ciudă îmi făceai.
– Eram, bade, la portiță
Te-așteptam să-mi dai guriță,
Cu gura-ți de liliac
Un sărut de leac.
– Uite, mândro, că nu-i bine
M-am îmbolnăvit de tine,
Dar boala ca dragostea
Usucă inima.
– Lasă, bade, că ți-o trece,
Te-oi spăla cu apă rece,
Dar mi-e ciudă, bade, zău,
Că nu ești al meu.
– Tare-i bună apa rece
Spală dorul și îți trece,
Mândro, nu te supăra,
C-așa-i dragostea!
– Lasă, bade, c-așa-i bine
Te-ai îmbolnăvit de mine,
Te aștept cu liliac
Și-un sărut de leac!.
Refren:
Ai văzut vreodată
Dragoste-mpăcată:
Tu oleacă, eu oleacă,
Măi, dorule, măi?
Vino-ncoa și mai încoa,
Mai aproape cu gura
Să te-nvăț a săruta
C-așa-i dragostea!
Sensul versurilor
Cântecul descrie un dialog jucăuș între doi îndrăgostiți, unde își exprimă dorul și atracția reciprocă. Dragostea este prezentată ca o boală dulce, dar și ca o bucurie împărtășită.