Tot mă ceartă bărbatul
De ce cânt la tot satul,
Dar eu-i cânt și satului,
Da-i cânt și bărbatului,
Ziua-i cânt să-mi facă treabă
Și noaptea ca să-i fiu dragă.
Nu cânt să mă scot în fală,
Dar mi-i inima amară,
Nici nu cânt să mă mândresc,
Dar cânt să mă răcoresc,
Câte văd vreau să le cânt
Să las urme pe pământ.
Să petrec lumea prin gând
Bucuroasă ori plângând,
Câte știu să povestesc,
Câte-aud să le doinesc,
Câte văd să le trăiesc
Și gândul să-mi împlinesc.
Să am plumb, să am hârtie
Ca dorul să mi-l pot scrie,
Câte gândul mi-o călcat,
Câte traiul m-o-nvățat,
Te-aș face, bade, bogat
La trăit și la cântat,
Am să cânt și-am să doinesc
Cât pe lume mai trăiesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă viața unei femei de la sat care cântă despre experiențele ei, atât bucuroase, cât și triste. Cântecul este o modalitate de a-și exprima dorul și de a lăsa o amprentă asupra lumii.