Frunzuliță de sulfină,
Pe cumpănă la fântână
Plânge-o pasăre străină
Că s-o pomenit bătrân,
O crescut rânduri de pui
Și-o rămas a nimănui,
Și-o scăldat picioarele
Prin toate izvoarele.
Când or prins puii să zboare
Au plecat voioși spre soare
Și-au lăsat-o singurea
Pe lume ca nimenea.
Foaie dulce ca și poama,
– Veniți, puilor, la mama!
Că de nu veniți în vară
Mama voastră o să moară,
Că la bătrânețea mea
N-are cine m-ajuta.
Sensul versurilor
Piesa descrie tristețea unei păsări bătrâne, abandonată de puii săi. Ea își exprimă durerea și singurătatea, implorându-și puii să se întoarcă înainte de a muri.