Eu nu m-am născut bogată
De când sunt pe-acest pământ,
Dumnezeu mi-o dat o fată
Și de-atunci bogată sunt,
Ea e raza mea de soare,
Rostul meu în astă lume,
Viața îmi e sărbătoare
De când o am lângă mine.
De mică am învățat-o
Tot ce-i bun și de folos,
Uneori am mai certat-o
Și-o lăsat privirea-n jos,
Am strâns-o la piept cu drag
Și-am uitat de toate cele,
Iar azi când o văd în prag
Bucuria vieții mele.
Timpul o trecut și, iată,
Fata mea-i acum mămică,
Dumnezeu i-o dat o fată,
Iar eu, lume, sunt bunică,
Sunt mândră și fericită
Că eu suflet bun ca mine,
Iar eu, Doamne-s mulțumită
Și crește inima-n mine,
S-aibă-n viață, eu mă rog,
Sănătate și noroc,
O mamă le dă de toate
Astea două nu se poate.
Sensul versurilor
Piesa exprimă recunoștința unei mame pentru fiica ei, considerând-o cea mai mare bogăție. Evoluția relației mamă-fiică este prezentată, culminând cu bucuria de a deveni bunică și speranța pentru viitorul nepoatei.