Din bătrâni noi știm o vorbă veche:
Cântecul și jocul n-au pereche,
La necaz ori bucurie mare
Omul cântă și uită de jale.
Strigătură:
Ziceți bine, lăutari
Să joace și mici, și mari,
Cu toții să-nveselească
C-așa-i hora românească.
Asta-i horă din bătrâni lăsată,
Țineți minte că-i hor-așezată,
Bate, măi Ilie-n tobă bine
Tinerii să prindă lângă mine.
Strigătură:
Roată, roată, legănat,
Câte-o fată și-un băiat,
Chiuiți c-aveți putere
Și nu vă-ndoiți de șele.
Lăutarii toți să ne trăiască
Că știu bine hora bătrânească,
De pe prispă intră-n hora mare
Doi moșnegi cu opinci în picioare.
Strigătură:
Bine-i de jucat aici,
Dar mi-i milă de opinci,
De opinci și de obiele
Că rămân fără de ele.
Sensul versurilor
Piesa celebrează tradiția românească a horei, un dans colectiv care aduce bucurie și uitare de griji. Versurile îndeamnă la veselie și la păstrarea obiceiurilor strămoșești, subliniind importanța muzicii și a dansului în cultura românească.