Frunzuliță și-o alună,
Vin’, bade, noaptea pe lună,
Nu mai veni pe-nserat
Că tătuca nu-i culcat
Că și-aseară m-o certat
Că te-o văzut pe la gard.
Lasă, lasă, măi Mărie,
Ce mult rău îmi faci tu mie
Că nu vrei să fugi din casă
Chiar de tac-tu nu te lasă
Că te ține-nchisă-n casă
Parc-ai fi, mândro, mireasă!
Bade, nu te supăra
Eu fără tine n-oi sta!
Am găsit altă portiță
Colo jos în grădiniță
Și după ce-o-nnopta bine
Să vii, bădiță, la mine!
Sensul versurilor
Cântecul descrie o întâlnire secretă între doi tineri îndrăgostiți, în ciuda opoziției tatălui fetei. Fata își asigură iubitul că a găsit o modalitate de a se întâlni, invitându-l să vină după ce se întunecă.