Vecina, bat-o, s-o bată,
Umblă toată ziua beată,
Strigă gura cât o ține
C-ar avea ceva cu mine.
– Măi vecină, vezi de treabă,
Nu da vorbele cu grabă,
Cu mine nimic nu ai,
Doar cu mintea rău tu stai.
Strigătură:
Cați pricină, faci harțag,
Dar în seamă nu te bag,
Că dacă m-aș potrivi
Toată ziua ne-am sfădi.
Eu îi spun, dar ea nu tace,
Gălăgie mare face,
Strigă satul s-o audă
Tot de rău și tot de ciudă.
– Eu am casa ca un stup,
Cu bărbatul bine-o duc,
Fata mi-i la casa ei,
Iar acum suntem bunei.
Strigătură:
Bani la crâșmă n-am lăsat
Cu muncă i-am adunat,
Nu-s zgârcită, nici n-am fost,
Dar la toate am un rost!.
Știu că m-ai vorbi de bine
De-aș fi prietenă cu tine,
De-aș prinde la băutură
Ar fi pace-n bătătură,
De-ai tuna, de-ai fulgera
După tine nu m-oi lua,
N-ai nici vacă, n-ai nici porc,
Nici fuioare cum eu torc!.
Strigătură:
Ai o rață și trei curci,
Cresc la crâșmă și le duci,
Ai uitat un borș să faci
De când pe la crâșmă tragi.
Tu la joc și cârciumioară
Ești, vecină, sprinteioară,
Dar la joc fusta-i lălâie,
La crâșmă ai datorie,
Eu la joc am strai curat
Veselă cu talpa bat,
Beau un vin cu omul bun,
Dar datoare nu rămân.
Strigătură:
Una-s eu și alta tu
Și cât a fi pământul,
Măi vecină, n-ai să știi
De-a mea urmă să te ții,
Nici ca mine n-ai să fii!
Sensul versurilor
O femeie își exprimă disprețul față de o vecină care o bârfește și are un stil de viață dezordonat, preferând crâșma muncii. Ea se laudă cu gospodăria ei și o critică pe vecină pentru lipsa ei de realizări.