Aș juca, jocul mi-i drag,
Dar bărbatu-mi stă pe prag,
Nu zace de boală grea
Doar să facă-n ciuda mea,
De la prispă pân’ la gard
Mie tălpile îmi ard
Și îmi saltă inima
Când răsună muzica.
Strigătură:
Bat-o focul, om sucit,
Cum, Doamne, l-am nimerit?!.
Cât o fost flăcău în sat
Era primul la jucat
Ca un trandafir frumos
Bătea ciubota vârtos,
De când îi bărbatul meu
Nu mai joac-așa cum vreu’,
Ori stă-n prag posomorât,
Ori la crâșmă la băut.
Strigătură:
Nici la joc și nici la lucru,
Noaptea doarme ca butucul.
Halal ce bărbat mi-am luat,
Azi beat, mâine supărat,
Toate grijile eu duc,
Dar după joc mă usuc,
Pentru joc, pentru cântat
Din ogradă am plecat
Toboșarul să-l ascult
Să bat talpa la pământ.
Strigătură:
Niculai cu brâul lat
Îndată la joc m-o luat.
Drag mi-i jocul, ce să fac,
Din neam jucăuș mă trag
Și pân-oi îmbătrâni
Oi cânta și-oi tropăi,
Tropa, tropa, Niculai,
Că ciubote bune ai,
Glod pământul să-l făcem
Și cu toți să ne-ntrecem.
Strigătură:
Hai, bărbate, și-i vedea
Cum joacă nevasta ta,
Altă dată, ca să știi,
La joc dacă n-ai să vii
În ogradă nu mă ții!
Sensul versurilor
O femeie își exprimă frustrarea față de soțul ei, care s-a schimbat după căsătorie și nu mai participă la jocurile satului. Ea își găsește bucuria în dans și muzică, chiar și în absența sau împotriva voinței lui.
