Miss Mary:
Suntem oameni, ne-am iubit
Am greșit și-am iertat
Dar n-am uitat
Nu ne ajută nimeni
Am luptat și am rezistat
Dar acum, s-a terminat
O minciună repetată e adevărată
Noi vedeam soare când erau doar nori
Ne-am mințit unul pe altul
Și cum îți așterni așa o să dormi
Și n-am închis un ochi
Ai fost insomnia mea
Se spune că atunci când n-adormi
Ești treaz în visul altcuiva
Refren:
Mă joc cu focul
Și nimeni nu mă poate ajuta
E-n flăcări totul
Și nimeni nu mă poate salva
Și te strig
Dar nu mă auzi
Și te strig
Dar nu mă auzi
Bitză:
Obișnuiai să vii să-mi spui ce vise ai
Și-mi promiteai că le urmezi și-n iad și-n rai
Și aș fi venit și eu acolo după tine
Că tot timpul din lume părea că ne aparține
Mi-aduc aminte îți plăcea să pierdem nopți
Pierduți și rupți de toți, de lumea asta de roboți, de boți
Și te privesc acum cu ochii grei
Că vad că încet, începi să devii unul dintre ei
Refren
Mă joc cu focul
Și nimeni nu mă poate ajuta
E-n flăcări totul
Și nimeni nu mă poate salva
Și te strig
Dar nu mă auzi
Și te strig
Dar nu mă auzi
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri și sentimentul de neputință în fața pierderii unei iubiri. Protagoniștii se simt prinși într-un ciclu distructiv, incapabili să se salveze unul pe celălalt.