Dau una pentru voi, două pentru ai mei din cer
Plus încă trei strofe pentru al meu cartier
Pe străduța îngustă ce duce la blocul tău
Vezi duba care duce băieții la bulău
Vezi părinți fără bani, copiii fără mângâiere
Cam asta este viața la cinci sute de nivele
Vezi câte un drogat pe stradă, vezi băieții pe ciordeală
Vezi gabborii din dubă ce te-aleargă pe afară
Multe sunt schimbate, multe sunt la fel
Lacrimi curg într-una pe străzi din cartier
Refren: Încerc mereu să evadez dintr-un coșmar
Din fumul de doi lei în care zi de zi apar
Unde piesa se rulează peste lacrimi de durere
În cartieru-minunat la cinci sute de nivele
Doamne, unde ești acum când totul e pierdut?
Când cel ce ne conduce e un om corupt
Lacrimi, umilință și speranță
Ma urmăresc printre lacrimi toată viața
Lumina lunii mă-nfioară ca pe cei din închisori
Destinul meu reprezintă o cameră din bari
Sunt trupe ce explică lacrimile din zori
Dar pentru voi cartierele sunt niște închisori
Toți îmi spun că sunt liber, simt cătușa ce mă strânge
Simt sufletul închis și inima ce-mi plânge
Refren:
Am rămas cu ai mei, ei cu mine mereu
Dar totul se reduce la suflețelu-tău
Dacă o duci bine, toți țin cu tine
Dacă nu ai bani, vezi că nu e bine
De ce, Doamne, totul parcă e pierdut, în lacrimi și durere?
Cam asta este viața la cinci sute de nivele
Joc un rol într-una știind că o să mor
În piesa Domnului ca un simplu actor
Am fost pe rând traficant, consumator
Băiețaș de stradă, un simplu jucător
Apoi traficant de vorbe în gama do major
Dar totul se reduce la lacrimi și durere
O viață-n umilință la cinci sute de nivele
Refren:
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură a vieții într-un cartier sărac, marcat de sărăcie, criminalitate și lipsă de speranță. Vorbește despre lupta pentru supraviețuire și sentimentul de captivitate într-un mediu corupt și plin de suferință.
