Calcă moale pe vorbe goale
Nu vreau să aud un cuvânt
Inimile sunt rivale acum.
Ia un loc, ascunde-ți teama
Oricum știu tot ce-ai făcut
Recunosc minciuna în costum.
Inima, inima mea mă ceartă
Că te iert mereu, dar ea nu te mai iartă
Că te-aștept mereu, ea nu te mai așteaptă
Nu.
Inima, inima mea mă ceartă
Că te iert mereu, dar ea nu te mai iartă
Că te-aștept mereu, ea nu te mai așteaptă.
Toarnă-mi altul și mai stai puțin
De ce să mă abțin
Ești ca gustul de vin.
Minte-mă și-o să mă mint și eu
Că încă ești al meu
Ce scenariu clișeu.
Ce rost are, ne stăm în cale
Când tăcerea spune tot
N-am răbdare să mai stau pe loc.
Poți să pleci, dar mai stai o clipă
Nici eu nu mai știu ce simt
Poate că îmi place să mă mint.
Inima, inima mea mă ceartă
Că te iert mereu, dar ea nu te mai iartă
Că te-aștept mereu, ea nu te mai așteaptă
Nu.
Inima, inima mea mă ceartă
Că te iert mereu, dar ea nu te mai iartă
Că te-aștept mereu, ea nu te mai așteaptă.
Toarnă-mi altul și mai stai puțin
De ce să mă abțin
Ești ca gustul de vin.
Minte-mă și-o să mă mint și eu
Că încă ești al meu
Ce scenariu clișeu.
Toarnă-mi altul și mai stai puțin
De ce să mă abțin
Ești ca gustul de vin.
Minte-mă și-o să mă mint și eu
Că încă ești al meu
Ce scenariu clișeu.
Toarnă-mi altul și mai stai puțin
De ce să mă abțin
Ești ca gustul de vin.
Minte-mă și-o să mă mint și eu
Că încă ești al meu
Ce scenariu clișeu
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație toxică, plină de minciuni și iluzii. Protagonista este conștientă de ciclul distructiv în care se află, dar se complăce în el, comparând relația cu gustul adictiv al vinului.