Vin din zarea-ndepărtată,
Vin ca gândul fără pată,
Călăreții ca nămeții,
Pulbere în calea vieții.
Cu pieptare-nflorate
Și cu săbii pe sub coate,
Vai ce zboară pe sub soare
Spumegând peste hotare.
Unde vin și unde se duc ei,
Aprigi, înțelepțilei?
Colb prin bărbi și praf prin plete,
Hohote vin să ne-mbete.
Hei,
Ei se duc la hanul,
Hanul ulciorului nesecat,
Hei,
Că s-a-mplinit anul
De când pe-acasă n-au mai dat.
Mese-aștern, ulcioarele curg,
Aspre cânturi și mi-e pe rug.
Piepturi roșii ce mustesc de vin,
Rasete, glume, nici un suspin.
Soarele din nou răsare
Peste han și peste ogoare
Și-n lumina dimineții
Pier în zare călăreții.
Înc-un an de pribegie
În goana calului, pustie,
Bând cu gândul însetat
Din ulciorul nesecat.
De-unde vin, și unde se duc ei,
Aprigi înțelepțilei?
Colb prin bărbi și praf prin plete,
Hohote vin să ne-mbete.
Hei,
Ei se duc la hanul,
Hanul ulciorului nesecat,
Hei,
Că s-a-mplinit anul
De când pe-acasă n-au mai dat.
Mese-aștern, ulcioarele curg,
Aspre cânturi și mi-e pe rug.
Piepturi roșii ce mustesc de vin,
Rasete, glume, nici un suspin.
Soarele din nou răsare
Peste han și peste ogoare
Și-n lumina dimineții
Pier în zare călăreții.
Înc-un an de pribegie
În goana calului, pustie,
Bând cu gândul însetat
Din ulciorul nesecat.
De-unde vin, și unde se duc ei,
Aprigi înțelepțilei?
Colb prin bărbi și praf prin plete,
Hohote vin să ne-mbete.
Hei,
Ei se duc la hanul,
Hanul ulciorului nesecat,
Hei,
Că s-a-mplinit anul
De când pe-acasă n-au mai dat.
Mese-aștern, ulcioarele curg,
Aspre cânturi și mi-e pe rug.
Piepturi roșii ce mustesc de vin,
Rasete, glume, nici un suspin.
Mese-aștern, ulcioarele curg,
Aspre cânturi și mi-e pe rug.
Piepturi roșii ce mustesc de vin,
Rasete, glume, nici un suspin.
Nai nai, ti rai ti ra ti di ti du du du..
Sensul versurilor
Piesa descrie o adunare ciclică la un han, unde călătorii se întâlnesc pentru a bea, a cânta și a-și aminti de vremurile trecute. Hanul devine un simbol al prieteniei și al evadării din rutina zilnică, un loc unde timpul pare să se oprească.