M-ai crescut, mamă, de mic
Și-am ajuns băiat voinic.
M-ai crescut ca pe o floare
Fără nicio supărare
Fără nicio supărare
Niciodată pe pământ
N-am să pot, mamă, să uit
Când în brațe mă strângeai
Și mă sărutai.
Fă-mă, Doamne, un pui de cuc
La măicuța să mă duc.
Cât mai este mama-n lume
Am necazul cui i-l spune
Am necazul cui i-l spune
O păstrez la inimioară
Ca pe o sfântă icoană
Numele MAMA e sfânt
Chiar și-n pământ.
Frunzuliță mărcine
Bine-i, Doamne, în asta lume.
Bine-i, Doamne, în asta lume
Când ai mama lângă tine
Când ai mama lângă tine
Iar atunci când n-o mai fi
O cauți, n-o poți găsi
S-a dus pentru totdeauna
S-a dus ca și bruma.
Frunzuliță mărcine
Bine-i, Doamne, în asta lume
Când ai mama lângă tine
Iar atunci când n-o mai fi
O cauți, n-o poți găsi
S-a dus pentru totdeauna
S-a trecut ca bruma.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă recunoștința profundă față de mamă și dorul intens resimțit în absența ei. Evocă amintiri din copilărie și subliniază importanța mamei în viața unei persoane.