Mile Povan:
Unde-s, Doamne, banii mei?
Azi mi dai, mâine mi iei.
Mi-ai lăsat pe cap muierea,
Ia-i lăcatul și cheia.
Ea închide, ea deschide,
Iar de cap pe toți ne vine,
Pe fața-i ni-s cocoșei,
Dar mâncăm din palma ei.
Iuliana:
Lasă, lasă, lasă,
Din guriță dai cât vrei.
Lasă, lasă, lasă,
Cât în viață știi și iei.
Lasă, lasă, lasă,
Ce-ar fi viața fără noi?
Lasă, las’ că-i bine
Că mi-s noi pe lângă voi.
Mile Povan:
Păcăliți ni-s păcăliți,
Ne mințiți că ni-s iubiți,
Punem suflet, pătimim,
O, mândruța, cât iubim!
Ne face și poftele,
Dar ne taie crăcile.
Păcăliți ni-s păcăliți,
Când de mândre ni-s iubiți.
Iuliana:
Lasă, lasă, lasă,
Din guriță dai cât vrei.
Lasă, lasă, lasă,
Cât în viață știi și iei.
Lasă, lasă, lasă,
Ce-ar fi viața fără noi?
Lasă, las’ că-i bine
Că mi-s noi pe lângă voi.
Mile Povan:
Lucru ziua pentru-o zamă.
De-ai ști traiul meu, mă, mama!
Lucru o viață o mândră,
Dar și aia un pic zăludă.
Bună, rea, așa cum îi,
Stăm pe vârful acului.
Mândră fie mulțumită,
Lasă restul tot să uite.
Iuliana:
Lasă, lasă, lasă,
Din guriță dai cât vrei.
Lasă, lasă, lasă,
Cât în viață știi și iei.
Lasă, lasă, lasă,
Ce-ar fi viața fără noi?
Lasă, las’ că-i bine
Că mi-s noi pe lângă voi.
Sensul versurilor
Piesa descrie, într-un mod umoristic, relația dintre un bărbat și o femeie, unde bărbatul se plânge de cheltuieli și de faptul că este manipulat, dar în același timp recunoaște că depinde de femeie. Refrenul cântat de femeie sugerează o atitudine pragmatică față de viață și relații.