Doamne fă din suferință
Pod de aur, pod înalt
Fă din lacrimă velință
Ca-ntr-un pat adânc și cald.
Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin
Din înfrângeri–scări și trepte
Din căderi–urcuș alpin.
Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier
Fă din fiecare rană
O cădelniță spre cer.
Și din fiece dezastru
Și crepuscul scris în piept
Doamne fă lăstun albastru
Și fă zâmbet înțelept.
Doamne fă din suferință
Pod de aur, pod înalt
Fă din lacrimă velință
Ca-ntr-un pat adânc și cald.
Sensul versurilor
Piesa este o rugăciune adresată divinității, prin care se cere transformarea suferinței și a obstacolelor în oportunități și binecuvântări. Este un apel la credință și speranță, chiar și în cele mai grele momente, transformând durerea în ceva frumos și înălțător.