Deci prințul nostru cel îndrăgostit
Purtând pantoful prin împărăție
Cenușăreasa-au fost descoperit
Și mintenaș a luat-o de soție.
Dar să vedem, apoi, ce s-a-ntâmplat
Și derulând povestea mai departe
Să poposim o vreme la palat
Spre-a completa ce nu s-a scris în carte.
Frumoasa soață zilnic în iatac
Deretica și mătura voioasă,
Știa să coacă-n spuză un dovleac,
Să facă o tocană delicioasă.
La mulsul vacii nu avea egal,
Cotețul strălucea ca farmacia,
Se îngrijea de vite personal
Și îndrăgea nespus bucătăria.
Nu afuma vreodată mămăliga,
Iar ciorbele le potrivea din sare,
Dar când stăteau de vorbă ea și riga
Era, cu duhul, vai, sărmană tare.
lipsindu-i conversația stilată
Cum pretindea distinsa societate,
Era de toți mereu ironizată
Și provoca în jur ilaritate.
Mai mare decât dragostea, mândria,
Amorul propriu-al prințului vexat
Învinse în final, și căsnicia
Printr-un obscur divorț s-a încheiat.
Sensul versurilor
Piesa prezintă o continuare a poveștii Cenușăresei, unde, deși s-a căsătorit cu prințul, nepotrivirea socială și lipsa de conversație stilată duc la ironizare și, în cele din urmă, la divorț. Mândria prințului învinge dragostea, ilustrând o deziluzie amară.