Mircea Manolescu – Moș Crăciun New York-ezul

Îmbrăcat în roșu tot
Și cu barba de un cot
Iată, vine Moș Crăciun,
Moșul darnic, moșul bun.
Toți se strâng să îl primească
Cu emoție firească,
Iar copiii, fericiți,
Versurile-și spun grăbiți.
Moș Crăciun le mulțumește.
Mai tușește, bătrânește,
Apoi scoate drept răsplată
Din desaga-i colorată
Un pistol.. automat
Încărcat,
Despiedicat,
Dintr-acela care-mparte
Plumbi aducători de moarte.
– Sper c-ați înțeles figura
Și o să vă țineți gura,
Că de nu, vă dau cadou
Câte-un glonț de Anul Nou!
Tu, bătrâne, dă biștarii,
Iară voi, ăștia mai marii,
Luați din sacul meu cutia
Și-adunați argintăria!
Bun, vă mulțumesc, băieți.
Acum fața la pereți
Și cum greul a trecut,
Vă doresc un an plăcut!

Sensul versurilor

Piesa prezintă o imagine distorsionată a lui Moș Crăciun, transformat într-un personaj violent și amenințător. Sub masca generozității, el ascunde intenții criminale, folosind cadourile drept pretext pentru a jefui și a impune tăcerea.

Lasă un comentariu