De-aș mai duce-o pan’ la toamnă,
Leliță Ioana!
De-aș mai duce-o pan’ la toamnă,
Leliță Ioana!
Să mă duc din cramă-n cramă,
Leliță Ioana!
Să beau vin, să mănânc pastramă,
Leliță Ioana!
Și să mă duc în deal la vie,
Leliță Ioana!
Să beau vin de răzăchie,
Leliță Ioana!
Să mănânc pește sărat,
Leliță Ioana!
Să beau vin de săricat,
Leliță Ioana!
Că bun îi vinu’, mult îmi place,
Leliță Ioana!
Bun îi vinu’, mult îmi place,
Leliță Ioana!
Nu știu viei ce i-oi face,
Leliță Ioana!
Nu știu viei ce i-oi face,
Leliță Ioana!
Și-oi călca-o cu picioru’,
Leliță Ioana!
Și-oi călca-o cu picioru’,
Leliță Ioana!
Și-oi bea vinu’ cu ulcioru’,
Leliță Ioana!
Și-oi bea vinu’ cu ulcioru’,
Leliță Ioana!
Da’ m-am jurat că n-oi mai be’,
Leliță Ioana!
M-am jurat că n-oi mai be’,
Leliță Ioana!
Da’ eu nu mă pot ține,
Leliță Ioana!
Da’ eu nu mă pot ține,
Leliță Ioana!
Că m-am jurat că n-oi mai be’,
Leliță Ioana!
Și eu nu mă pot ține,
Leliță Ioana!
Sensul versurilor
Cântecul descrie plăcerea de a bea vin și de a petrece, cu o referire autoironică la incapacitatea de a se abține de la băutură, în ciuda jurămintelor. Este o celebrare a vieții simple și a bucuriilor ei.