Pentru totdeauna a fost ieri
De când tu ai încetat să speri
Și nimeni nu o să înțeleagă acum
Ce e cu noi.
Și lasă-mă, te rog, acolo undeva
La mii de kilometri de privirea ta
Și nici noi nu prea înțelegem azi
Ce e cu noi.
Nu nu nu, n-am știut dar am aflat
Că ești greșeala mea perfectă
Nu nu nu..
Astăzi suntem, suntem goi
E ultima țigară pentru noi
Ne-ascundem în cearșafurile moi
Și vor fi iarăși mii de ploi în ochii mei
Rămas bun, te rog, nu uita de ei
E ultima țigară, știu că vrei
Să ardă acum la nesfârșit, la infinit.
Știi prea bine că n-am vrut să fii
Primul meu ultim sărut, să știi
Că lumea nu înțelege ce s-a întâmplat cu noi.
Tu și cu mine nu am fost cuplu normal
N-am fost perfecți dar am iubit excepțional
Imperfecți, ieșiți din tipar
Ne purtam mereu pe val, perfect anormali.
Nu nu nu, n-am știut dar am aflat
Că ești greșala mea perfectă
Nu nu nu..
Astăzi suntem, suntem goi
E ultima țigară pentru noi
Ne-ascundem în cearșafurile moi
Și vor fi iarăși mii de ploi în ochii mei
Rămas bun, te rog, nu uita de ei
E ultima țigară, știu că vrei
Să ardă acum la nesfârșit, la infinit.
Ploi în ochii mei
Rămas bun, te rog, nu uita de ei
E ultima țigară, știu că vrei
Să ardă acum la nesfârșit, la infinit.
Sensul versurilor
Piesa descrie sfârșitul unei relații tumultoase, marcată de regret și amintiri dureroase. Naratorul își ia rămas bun, conștient de faptul că relația, deși imperfectă, a fost intensă și memorabilă.