Tu, te ascunzi pe sub copaci,
ferestrele mi le păzești,
aștepți să fac un pas, un gest –
Aceste jocuri le detest.
Tu, n-ai răbdare să asculți,
gura mi-o-nchizi când mă săruți;
și ne iubim, ne iubim, ne iubim –
ca niște surdo-muți.
Numai tu, poți să aștepți
când zbor acasă..
Numai tu, cu ochii tăi verzi,
cu buzele gustoase..
Poezii de dragoste îmi scrii –
poezii ca niște chinuri dulci.
Mai bine-ar fi să-mi scrii prostii
.. și să te duci.
Eu numai una îmi doresc :
să te iubesc,
să te visez, să te aștept
și să-ți arunc săgeți în piept.
Numai tu, poți să aștepți
când zbor acasă..
Numai tu, cu ochii tăi verzi,
cu buzele gustoase..
Numai tu, tu mă-ncălzești
când mă dezvelesc mă învelești.
Numai tu, cu ochii tăi verzi,
cu buzele reci, cu mâinile reci..
Tu cu mâinile reci, cu mâinile reci,
cu mâinile reci..
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație intensă, posibil obsesivă, unde naratorul oscilează între dorința de a fi iubit și frustrarea față de comportamentul sufocant al partenerului. Există o atracție puternică, dar și o nevoie de distanțare și individualitate.