Nu știu, neică, ce-ai gândit
Atunci când m-ai părăsit,
Ai crezut, măi puișor,
C-o să mă topesc de dor,
Eu de dor nu m-oi topi,
După tine n-oi muri,
Pân-acum n-am întâlnit
Om să moară din iubit.
Trece timpul și-o veni
O vreme când m-oi dori,
Dar atunci târziu va fi
Lângă mine ca să fii,
De-ți pare bine sau rău
Te-am scos din sufletul meu.
Tare mult aș mai dori
Să pricep rostul lumii
Că nu înțeleg deloc
Să fii bun, să n-ai noroc,
Mi se pare nedreptate
De om drag să nu ai parte,
Că nu înțeleg deloc
Să fii bun, să n-ai noroc,
Mi se pare nedreptate
De om bun să nu ai parte!
Sensul versurilor
Piesa exprimă acceptarea unei despărțiri și o oarecare resemnare față de soartă. Naratorul constată nedreptatea vieții, unde oamenii buni nu au parte de noroc, dar se împacă cu ideea de a merge mai departe.