Floricică de bujor,
Îmi lăsași, neicuță, dor,
Lăsași dorul și plecași
Și pe mine mă uitași.
Dă-i, Doamne, neichii noroc
Ca sămânța-n busuioc,
Dar dă-i și inimă rea
Să-l părăsească mândra
Să vadă ce-i dragostea.
Neică-napoi de-oi veni
Să știi că nu te-oi iubi,
Nu ți-oi mai da dragostea
Că tu mi-ai frânt inima.
Cine iubește și lasă
Ăla nu-i om pentru casă,
Cine iubește și spune
Ăla nu e om pe lume,
Că dragostea e o floare
Și de ți-a ieșit în cale
Tu să n-o calci în picioare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei femei părăsite de cel iubit. Ea îi urează noroc, dar și o inimă rea, dorindu-i să simtă aceeași suferință pe care i-a provocat-o.