Leano, frunză verde-a murele,
Leano, cin’ face paralele?
Leano, neicuța cu palmele,
Neicuța cu palmele
Și tu iei cu brațele,
Leano, și tu iei cu brațele.
Leano, frunză verde, fir cu rouă,
Leano, ține, Doamne, luna nouă,
Leano, c-am prins ibovnică nouă,
Cu a veche să fac două
Pe cea veche s-o cinstesc,
Leano, pe cea nouă s-o iubesc.
Leano, căci pe câte le-am iubit,
Leano, la toate le-am dăruit,
Leano, numai aur și argint,
Dar p-asta care-o iubesc
N-am cu ce s-o dăruiesc,
Leano, că sunt în scara de jos.
Sensul versurilor
Cântecul descrie un bărbat care are o ibovnică nouă, pe lângă cea veche. El își exprimă dorința de a le oferi daruri ambelor, dar se află într-o situație financiară precară.