Frunzuliță, fir mohor,
Măi neicuță, puișor,
Nu-mi amărî zilele
Umblând cu mândruțele,
Ține minte vorba mea:
Nu lua mândra altuia!.
Gândește-te, neică, bine
Și vino-napoi la mine
Că de mai rătăcești mult
Te las, neică, și mă duc
Și bine nu ți-o părea
Când ți-o lua altul mândra.
Piatră de-ai fi te-ai preface
Și spre mine te-ai întoarce,
Te-ai întoarce și-ai vedea
Ce-ai lăsat în urma ta,
Ce-ai lăsat n-oi mai găsi,
Ce-ai iubit n-oi mai iubi,
Caută pe unde vrei
Nu găsești ochi ca ai mei.
Sensul versurilor
O femeie își avertizează iubitul să nu o părăsească pentru altele, exprimându-și regretul anticipat și siguranța că el nu va găsi pe nimeni ca ea. Ea îl amenință că îl va părăsi dacă continuă să rătăcească.
