Când se duc toamna cocorii
Pleacă-n armată feciorii,
Cât e șesul și cât munții
Mândrele-și petrec drăguții,
Nevestele soțiorii,
Mamele-și petrec feciorii.
Și iar verde ca bobul,
În gara de la Giurgiu
Așteaptă cătanele
Lângă ei cu mândrele,
Așteaptă trenul să vie
Să-i ducă la cătănie.
Pleacă neica la armată
Și mă lasă-nlăcrimată,
Uite trenul că sosește
Și neicuța îmi șoptește:
– Să m-aștepți, mândruța mea,
Până când m-oi libera!
– Fă-ți, neicuță, armata
Că te-aștept cu dragostea.
Sensul versurilor
Cântecul descrie momentul despărțirii tinerilor care pleacă în armată, accentuând emoțiile de tristețe și dor exprimate de cei rămași acasă. Promisiunea reîntoarcerii și așteptarea sunt teme centrale, subliniind legăturile afective puternice.