Și m-a prins un dor
De măicuța mea,
Parcă simt că mor
Pân-ajung la ea
Să-i sărut mâna muncită
Și fața îmbătrânită
Și s-o strâng la pieptul meu
Că prea m-a crescut cu greu.
– Sărut mâna, maica mea,
Dor mi-a fost de dumneata
Sărut mâna, maică bună,
Că nu te-am văzut de-o lună!.
Ține-o, Doamne, ține-o
Pe măicuța mea,
Ea e pentru mine
Rădăcina mea,
Cine are maică-n lume
Are dorul cui i-l spune,
Are cine-l mângâia
Când i-e inimioara grea,
Ține-o, Doamne, pe maica,
Săruta-i-aș mânuța,
Mâna ce m-a crescut mare
Cu lacrimi și cu sudoare.
Când ești lângă mine,
Măiculița mea,
Gânduri multe-mi vine
Și multe-aș mai vrea,
Aș vrea anii să-i întorc,
Aș vrea, dar știu că nu pot,
Să te văd, măicuța mea,
Cum erai tu tinerea
Și pe mine copiliță
Când mă țineai de mânuță,
Mă iubeai, mă ocroteai,
Cu dragoste mă creșteai.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și recunoștința față de mamă. Evocă amintiri din copilărie și subliniază rolul esențial al mamei ca sprijin și rădăcină.