Ș-am zis verde sălcioară,
Mărie și Mărioară.
Mărie și Mărioară
Ia un par de mă omoară.
Parul să fie de plop
Să nu mă omori de tot.. măi.
Mărie și Mărioară
Ia un par de mă omoară.
Parul să fie de fag.. măi
Când oi da să dai cu drag.. măi.
Parul să fie de fag.. măi
Când oi da să dai cu drag.. măi.
Parul să fie de tei
Când oi da să rupă-n trei.. măi.
Parul să fie de tei
Când oi da să rupă-n trei.. măi.
De trei zile zac în boală
Și nu-mi zice nimeni „scoală!”.
De trei zile zac în boală
Și nu-mi zice nimeni „scoală!”.
Dar de-i zice dumneata
M-ar mai trage inima.
Dar de-i zice dumneata
M-ar mai trage inima.. măi.
Ș-am zis verde sălcioară,
Mărie și Mărioară.
Mărie și Mărioară
Ia un par de mă omoară.
Parul să fie de plop
Să nu mă omori de tot.. măi.
Mărie și Mărioară
Ia un par de mă omoară.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o relație conflictuală, dar jucăușă, între două persoane. Unul dintre ei se preface bolnav și imploră atenție, în timp ce celălalt este invitat să-l lovească cu un par, dar nu prea tare.