Frunza verde de măr dulce
Tineretea mi se duce
Rău îmi pare Doamne după ea
Și or cât stau să mă socot
S-o întorc n-apoi nu pot
Unde-i Doamne tinerețea mea.
Refren.
40 de primaveri s-or dus ca floarea din meri
Și nici n-am simțit ce iute or trecut
40 de flori de crini în gradina vieții adun
Și pentru tot Doamne ție-ți mulțumesc.
Multe bucurii și patimi
Alte doruri și alte lacrimi
Mi-o dat viața de-acu de trăit
Dar așa ca-n tinerețe
N-oi mai avea niciodată
Ani mai mândri și mai fericiți.
Refren.
Asta-i vârsta potrivită
Când îmi văd viața-mplinită
Și am pe lume tot ce-mi doresc
Dar prima mea tinerețe
Aș mai vrea s-o am o dată
Și cu mintea de azi s-o trăiesc.
Refren.
Verdeața s-o dus o parte
Ai mai mândra jumătate
Tinerețe trai frumos și bun
Dar cât am puteri și minte
Merg cu fruntea înainte
Pe cărarea anilor ce vin.
Refren 2×
Sensul versurilor
Cântecul reflectă asupra trecerii timpului și a tinereții pierdute. Vorbitorul își exprimă nostalgia pentru anii tinereții, dar și recunoștința pentru bucuriile și experiențele vieții, privind cu optimism spre viitor.