Făi Marițo îți scriu o carte,
De-aicea de departe,
De aici de la Caracal
Unde ne-a-ngropat armata.
C-aoleu ce rău e-aicea!!.
Îl ții minte pe Costică?
Costică.. cu p***a mică,
Ce venea la noi pe seară
Și stingea-n c**r țigara.
C-aoleu ce rău e-aicea!!.
Este și el în armată,
Când l-au prins f****d o fată
Și l-au prins în bătătură
I-o punea pe arătură.
C-aoleu ce rău e-aicea!!.
Să ai grijă de ăla micu’,
Ăla micu’ cât lindicu’
Să nu facă vreo trăsnaie
Și să intre la parnaie.
C-aoleu ce rău e-aicea!!.
Dar, dac-o să mă enervez,
La noapte o să evadez
Și mă duc la birt în sat
Și o să mă fac c**at.
C-aoleu ce rău e-aicea!!.
Io, cât sunt legat la picioare,
Fă.. tu desfaci cutii de bere
Și stai beată-n cârșma-n sat
Și-ți dansează Pașat.
C-aoleu ce rău e-aicea!!.
Dar las’ că s-a termina agitația,
Și îți rup imaginația,
Te leg de calorifer
Și te bat cu-n rug de fier.
C-aoleu ce rău e-aicea!!.
Sensul versurilor
Un soldat își exprimă frustrarea față de viața din armată și își amintește de întâmplări din trecut, amenințând-o pe Marița cu violență domestică la întoarcere. Tonul este unul amar și cinic, cu un umor negru.