Mihai Margineanu – Trilogia Căcatului – Partea a 4-a

Căci lumea asta le-a inventat pe toate,
Pe bucătari să avem ce mânca,
Pe croitori, s-avem ce pune-n spate,
Pe căcănari, să ne putem căca.
Şi ca să nu se irosească
În lumea asta ce-i mai bun
Vin căcănari, haznaua-mi s-o golească
Şi imnul lor vi-l cânt acum.

Refren:
Trage-ţi la bombe să pută împrejur
Şi cui nu-i place să ne pupe drept în cur,
Trageţi la bombe, haznaua s-o golim
Şi cui nu-i place, să ne pupe unde ştim.

Domniţă tu, frumoasă ca o floare
Ce dintre noi te caci mai abitir,
Căcatul tău e galben ca un soare,
Căcatul tău e al naturii bir.
Şi ca să nu se irosească
În lumea asta ce-i mai bun
Vin căcănari, haznaua-mi s-o golească
Şi imnul lor vi-l cânt acum.

Refren:
Trage-ţi la bombe să pută împrejur
Şi cui nu-i place să ne pupe drept în cur.
Trageţi la bombe, haznaua s-o golim
Şi cui nu-i place, să ne pupe unde ştim.

Chiar de mănânci cartofi sau icre negre,
Chiar de mănânci friptură sau păsat,
Căcatul este al naturii lege
Şi se transformă totul în căcat.
Şi ca să nu se irosească
În lumea asta ce-i mai bun
Vin căcănari, haznaua-mi s-o golească
Şi imnul lor vi-l cânt acum.

Refren:
Trage-ţi la bombe să pută împrejur
Şi cui nu-i place să ne pupe drept în cur.
Trageţi la bombe, haznaua s-o golim
Şi cui nu-i place, să ne pupe unde ştim.

Sensul versurilor

Piesa este o satiră umoristică despre inevitabilitatea excrementelor și rolul celor care se ocupă de curățarea lor. Ea celebrează procesul natural și îi ironizează pe cei care se simt ofensați de acesta.

Lasă un comentariu