E plină fiecare pușcărie
De hoți ce-au șterpelit o butelie,
Ori două pâini, un cablu, o carcasă,
N-aveau ce da copiilor la masă.. X2.
Dar voi, ai dracu’, ai dracu’ mitocani..
Se vede c-ați făcut loc peste bani.
Ca de muncit ce dracu’ ați inventat?
Sau câte premii Nobel ați luat?
Și-atunci cum îngropiți lopeți de bani,
În țara tot mai plină de sărmani.
Invazia lăcustelor-i o glumă
Față de blestemata voastră ciumă,
Voi n-aveți idealuri, nici noblețe,
Doar portofel și mate hăpărețe X2.
Mă uit la voi cu scârbă și sictir
Ce tare mirosiți a cimitir
La cea dintai revoltă mai nasoală
Voi veți fi primiți tăvăliți prin smoală,
Scuipați în ochi la stâlpul infamiei,
Sau azvârliți în fundul pușcăriei.
Așa că fie-mi, da, îngăduit,
Să vă disprețuiesc la infinit,
Nu sunteți oameni, sunteți mărunțiș,
Pe banii voștri și pa voi.
Sensul versurilor
Piesa este un manifest vehement împotriva corupției și a inegalității sociale. Exprimă disprețul față de cei bogați care se îmbogățesc pe spatele săracilor și anticipează o revoltă populară.