De câte ori îmi pui o întrebare
La care răspuns nu aștepți,
De ce te miri când vine și răspunsul
La care nu te-aștepți.
Ref.
Te iubesc și-o știi prea bine
Nu mă-ntreba de mii de ori.
Altfel nu ți-aș purta în suflet chipul,
Și zâmbetul fermecător.
Berea-mi place foarte tare,
Și ție-ți plac poșetele,
De ce nu ești înțelegătoare,
Când lipsesc de-acasă nopțile.
(sau) De ce te superi când râd tare,
De feminismul din voi toate?
Că asta a făcut să integrăm
Și urâtele în societate.
Ref.
Te iubesc și-o știi prea bine
Nu mă-ntreba de mii de ori.
Altfel nu ți-aș purta în suflet chipul,
Și zâmbetul fermecător.
Te superi când îți spun, să faci la stânga,
Când venim seara de la bar.
Știu că tu confuzi semnalizarea,
Cu semnalul de la celular.
Că noi băieții ne mai râdem
De obiceiurile voastre,
Cum voi vă râdeți pe la colțuri
De toate defectele noastre.
Ref.
Te iubesc și-o știi prea bine
Nu mă-ntreba de mii de ori.
Sensul versurilor
Piesa abordează cu umor stereotipurile și diferențele dintre bărbați și femei într-o relație. Versurile sunt o succesiune de observații ironice despre obiceiurile și așteptările partenerilor, culminând cu o declarație de iubire repetată, care pare să contrabalanseze criticile.