Sunt un fin țaclagiu, sunt simpatic, sunt chefliu
Sunt câteodată arogant, câteodată ignorant
Nu dau doi bani pe tine, cum nu dau doi bani pe mine
Și mă rog la Dumnezeu chiar și-atunci când îmi e bine
Mă feresc și fug de proști ca dracu’ de tămâie
C-atunci când îi am prin preajmă parcă-am un cui în călcâie
Fă bine și stai de-o parte dacă îți place maneaua
Că te-aș bate pan’ la sânge la c*r cu nuiaua.
Trăiesc cu patimă și sunt sălbatic, mă
Și te-njur dacă scrii mă-ta fără cratimă
Ți-aș vorbi numai în somn, dar vara eu nu dorm
Adio mama.
Îmi plac fete de plastic cu gențoaiele de piele
Ce se-ntind ca un elastic repede și pe lovele
Dar nu-mi plac ăia de crede că e potenți ca armăsar
Consultai-ar zi de zi medicul veterinar.
Nu-mi plac nevestele-alea care mai mereu se strâmbă
Și-atunci când ajungi acasă îți bucuria-n scârbă
Sunt un pământean sadea
Nu-mi place niciun popor
Și n-o să ajung vreodată pe cap de locuitor.
Trăiesc cu patimă și sunt sălbatic, mă
Și te-njur dacă scrii mă-ta fără cratimă
Ți-aș vorbi numai în somn, dar vara eu nu dorm
Adio mama
Sensul versurilor
Piesa exprimă o revoltă față de convențiile sociale și ipocrizie. Naratorul se autodefinește ca fiind autentic și critic, refuzând să se conformeze normelor și preferințelor majorității.