M-a pus dracu’ să mă-nsor
Ce mare dandană
Să-mi iau nevastă cu averi
Au sobița de odaie
În prima noapte ea n-a vrut
Mi-a zis că-i fac durere
Că-i stric sobița ce i-a dat
Masa ca avere.
Duru duduru duru duduru duru duduru
E sobița mea.
A doua noapte tot la fel
N-a scos măcar o vorbă
Dar eram tânăr și-aș fi vrut
Să-i bag un lemn în sobă
A treia noapte ce să vezi
Sobița era spartă
Cu multe luni-naintea mea
Băgase altu’ o cioacă.
Duru duduru duru duduru duru duduru
E sobița mea.
Acum sobița s-a lărgit
Și-ncap lemne mai multe
Noroc că am prieteni mulți
Să vină să m-ajute
Și vecinii mei sunt oameni buni
Nici ei nu scot măcar o vorbă
Când mai vin pe-nserat
Să bage un lemn în sobă.
Duru duduru duru duduru duru duduru
E sobița mea
Sensul versurilor
Piesa descrie ironic un bărbat înșelat de soție, folosind metafora sobiței pentru a ilustra infidelitatea. Umorul reiese din acceptarea situației și din implicarea prietenilor și vecinilor în "încălzirea" sobiței.