Uneori cred că aș vrea să am ceva pentru care să lupt
Ceva pentru care să pot să mă arunc,
De la etaj într-un sevraj, și să mor fără regrete,
Dar nu știu nicio ființă să merite sentimente.
Știi.. Uneori sunt prea beat să mai țin cont
Că-mi petrec juma’ de viață umblând pe străzi parcă aș fi mort.
Suport în continuare, cum pot această stare confuz pe instrumentale contuzii cerebrale..
Știi dintr-o mișcare, sunt în stare să distrug valorile morale.
Pe cea de-a lungul, vă jur se învârte totul în jurul meu.
Atentie pe locuri, puțin pe fugă, îmi țin capu-n glugă
N-am unde să fug, unde se duc prietenii și banii
Când am nevoie de ajutor, în lupta cu titanii.
Să mor, dacă mă doare vreun pic, da’ mi se pare că pic
Și tot ce mă înconjoară, nu mă lasă să mă ridic.
De mic, mă complic cu pachețele la plic,
Astai frica fiindcă drumul se sfârșește în dric.
Dedic, aceste cuvine fără sens tuturor ce m-au ascultat și au înțeles.
Oare cât tutun mai suportă plămânii mei, și prin aortă
Cât alcool trebuie să mai treacă, până ce tre’ să plec cu escorta.
E prea ușor, să greșesc, prea greu să trec peste
Banii sunt puterea, pentru bani trebuie să trec teste.
Eu scriu texte, oare câți dintre voi n-ascultă
Oare câți din voi pricep, oare câți cred că-i vorba multă?
Eu fac muzică bolnavă pentru tinerii confuzi
Care n-au în ce să creadă, NU TE FACE CĂ N-AUZI.
Uneori nici nu mai știu, pe cine merită să salut
Că parcă prea mulți, vorbesc de prieteni la trecut.
Pierdut într-o speranță, s-aduc zâmbetu’ pe față
Cu verdeață, pfar, alcool, menite s-aducă ceață.
Într-un trecut, ce crezi te-nvață, să uiți și apoi te-nhață
Și poți oricând, să nu-ți dorești să-ți transformi viața-n zdreanță.
Azi este încă-o zi de muncă nu mă așteaptă nimic nou,
Scot cheia din contact, pistolu’ din torpedo’
Să mă împușc, în cap la muncă chiar la șefu’ în birou
Juma’ de creier, muistule o să ți-l las pe sacou..
lx_raziel2005@yahoo. com to be continued..
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară profundă, marcată de sentimente de deznădejde, confuzie și dependență. Naratorul se simte pierdut și incapabil să găsească un sens în viață, fiind copleșit de greutăți și amintiri dureroase.