Mchh – Mâine

Știi tu vorba aia, nu poți să te lași așa ușor,
Că poate mâine am să dau mai tare în microfon,
Poate mâine o să trec și pe la tine,
În lumea asta să dai bani pe pastile,
Bătrâni ce nu au pensii mari și mor cu zile,
Să mori de foame când alții își ridică vile,
E doar un iad în care lupți tu, copile,
Că a trecut o bătălie, dar văd că ăsta e un alt război.
Să-ți povestesc despre băiatu’ sau mai bine zis tâlharu’,
Care-i pus pe golăneală și-ți golește buzunaru’,
Am uitat să-ți zic de George, îl mai strigă Veteranu’,
Trăiește pe sub poduri și câteodată scoate banu’,
Cum a ajuns așa? Să nu crezi că e cu trenu’,
A dus un trai fericit, dar l-a furat guvernul.
Băiatu’ de pe strada mea ce lucrează-n șantier,
Tata-l lui e dat șomer, e sărăcie în cartier.
Ăștia ne fură zilnic, își ridică câte o vilă,
Pe când băieții mei își consumă din m****a.
Poate n-ai să crezi, frate, știi ceva, nu ai decât,
Ai să plângi când ai să-ți vezi părinții la pământ.
O știu și pe baba Sanda, cică fi-su-i plecat,
A lucrat 30 de ani pentru o pensie de c***t.
Îl știu și pe Marian, era sărac, n-avea un ban,
Doctorii l-au lăsat să moară pe patul de spital.
În jurul meu stropesc cu cianură,
Bag tare la mic până-mi cade saliva din gură.
E vorba de ură aici, nu e război, că sunt pionu’,
N-o fac pe pompierii, dar tot am să le piș tronu’.
Nu vor să vadă, Arghio nu le mai pasă,
Pentru bani trăiesc, pentru aia îți bagă cuțitu-n țeastă.
Familii ce n-au apă caldă, nu au centrală,
Băiețași pentru bani ce renunță la școală.
Ai tăi lucrează în Italia, mai sună la telefon,
Așa stă treaba în România cu traiul ăsta nasol.
Eu dau tare, dau din suflet, transpir pe negative,
Aia care nu cunosc, pot, că au alternative.
Lumea asta crudă nu stă pe bârnele fictive,
Tu te iei doar după fraieri de le pui la pozitive.
Ăștia sunt magari, băgați repede în cușcă,
Dau veninul mai rapid decât șarpele ce mușcă.
E mai rău ca iadul, dacă treci cunoști furia,
Pentru războaiele de zi cu zi ce-și capătă mândria,
Că ei n-au venit vreodată să vadă cum e în cartier,
Când mor copii că n-au o ciorbă în frigider.
Familii ce n-au apă caldă, nu au centrală,
Băiețași pentru bani ce renunță la școală.
Situațiile materiale de pe stradă și de-acasă,
Lacrimi pe obraz că n-au o pâine pe masă.
Nu vor să vadă, Arghio nu le mai pasă,
Pentru bani trăiesc, pentru aia îți bagă cuțitu-n țeastă.
Mame plecate în Italia doresc un trai mai bun,
E fum, toată lumea merge pe-același drum.
––––
În jurul meu stropesc cu cianură,
Bag tare la mic până-mi cade saliva din gură.
E vorba de ură aici, nu e război, că sunt pionu’,
N-o fac pe pompierii, dar tot eu am să le piș tronu’.
Dacă ăștia stau pe plan, atunci ia microfonu’,
Pornește la atac și sparge-le betonu’.
Nu mai vorbi atât din gură și treci direct la fapte,
Nu vezi că mai nou proștii au prioritate?
Eu dau tare, dau din suflet, transpir pe negative,
Aia care nu cunosc, pot, că au alternative.
Lumea asta crudă nu stă pe bârnele fictive,
Tu te iei doar după fraieri de le pui la pozitive.
Ăștia sunt magari, băgați repede în cușcă,
Dau veninul mai rapid decât șarpele ce mușcă.
Stau cu sutele și dorm în parlament fără obraz,
Mai cască și ca proștii și se scarpină-n nas.
Dacă tu nu crezi ce zic, ai să te minți în sinea ta,
Știi că e adevărat, dar nu vrei să accepți realitatea.
În jurul meu văd femei lovite cu sălbăticie,
Asta nu-i democrație, e pușcărie.
Cum să dai într-un copil care abia s-a născut?
El nu știe ce e viața, tu ca prostu’ îl strângi de gât?
Ei ne supun cu bani, vorbe, dar vreau să văd o faptă,
Am să iau lama-n mână să le sar la beregată.
Nu au pic de rușine, îmi sa-i omor,
Au pătat cele 3 culori de pe tricolor.
Băiatu’ de pe strada mea ce lucrează-n șantier,
Tata-l lui e dat șomer, e sărăcie în cartier.
Ăștia ne fură zilnic, își ridică câte o vilă,
Pe când băieții mei se-ndoapă în h*****a.
Poate n-ai să crezi, frate, știi ceva, nu ai decât,
Ai să plângi când ai să-ți vezi părinții la pământ.